Informația Harghitei – jurnal independent singurul jurnal independent editat în limba română din județul Harghita
Aşa declară domnul ANTON GRĂJDIERU, redactorul-şef al săptămânalului „Făclia” şi director al revistei „Neamul Românesc”
Pe domnul Anton Grăjdieru, nume bine cunoscut în publicistica basarabeană şi în viaţa politică, l-am regăsit în acelaşi birou în care ne cunoscusem cu un an în urmă, situat la etajul V al „Casei Presei”, edificiu ce se află chiar în „inima” Chişinăului, lângă impunătoarea clădire a Casei Guvernului Republicii Moldova. Timp de aproape două ore am discutat cu dumnealui multe chestiuni care privesc, deopotrivă, pe românii de pe ambele maluri ale Prutului, ba chiar şi pe cei ce se găsesc pe alte meleaguri mai îndepărtate, unde au ajuns fără voia lor, ori mânaţi de împrejurări neprevăzute. Câteva dintre acestea le-am reţinut pentru interviul ce urmează.
– Domnule Grăjdieru, ca unul dintre basarabenii implicaţi direct în lupta pentru obţinerea unei independenţe reale pentru Republica Moldova, pentru schimbarea destinului românilor basarabeni – am în vedere calitatea de gazetar, dar şi pe cea de deputat al poporului din URSS – vă rog să faceţi o apreciere a situaţiei social-politice a Republicii Moldova în momentul actual.
– Situaţia social-politică din Republică nu este deloc simplă în momentul actual, din contră, este deosebit de complexă. Avem de înfruntat numeroase şi grele probleme, unele pe care le-am prevăzut de la început, altele care au apărut în cursul procesului revoluţionar de înlăturare a dominaţiei imperiale. Nu ne sperie nici unele, nici celelalte. Suntem pregătiţi şi hotărâţi să le înfruntăm pe toate. Am fost şi am rămas conştienţi de imensele greutăţi cărora va trebui să le facem faţă. Toate acestea, inclusiv aceste „republici” fantome, create pe pământul nostru strămoşesc, sunt dirijate de cei de sub stăpânirea cărora vrem să ne eliberăm. Ei văd cum le fuge pământul de sub picioare, cum le scapă printre degete, cum se spune, popoarele pe care le-au ţinut sub cizma lor brutală şi oprimatoare, de aceea încearcă să facă totul spre a ne determina să renunţăm, ori măcar să amânăm cât mai mult procesul de obţinere a unei independenţe reale. Ei trebuie să ştie însă că nimic şi nimeni nu ne va putea abate de pe drumul pe care am pornit, care este unul fără întoarcere. Întregul nostru popor este gata mai degrabă să-şi verse sângele decât să ajungă din nou sub stăpânirea imperială a Moscovei.
– Lupta românilor basarabeni este, într-adevăr, demnă de toată admiraţia şi tocmai de aceea cred că nu există român adevărat care să nu fie cu sufletul alături de fraţii săi basarabeni. Aş vrea să vă referiţi la câteva dintre succesele obţinute în ultima vreme în această direcţie…
– Suntem convinşi că cele mai grele încercări de-acum vor urma. Ne mândrim cu ceea ce am reuşit să facem şi până acum. Nu trebuie să uităm că în urmă cu vreun an, doi, un tânăr român basarabean era condamnat, după procedura de urgenţă, la şapte ani de închisoare numai pentru că a avut curajul să o admonesteze, în limba română, pe o vânzătoare care l-a înşelat la preţ. Iar pentru o carte interzisă (aceasta era orice carte scrisă în limba română, în afara celor tipărite în URSS) se luau urgent câţiva ani de lagăr în Siberia.
Acum limba română a devenit limba oficială a statului, scrisul latin s-a impus ca o realitate evidentă, iar drapelul tricolor: roşu, galben şi albastru, având pe el stema Moldovei, flutură deasupra clădirii Parlamentului, deasupra Preşedinţiei şi a Casei Guvernului. Acum lumea din Chişinău se plimbă pe B-dul Ştefan cel Mare şi Sfânt, nu pe B-dul Lenin, cum era până mai ieri! Se plimbă pe aleile Parcului Central, nu ale Parcului Puşkin. A dispărut, într-o singură noapte, pentru totdeauna, statuia lui Lenin din faţa Casei Guvernului. S-a întâmplat chiar în timpul când la Chişinău se desfăşurau lucrările Conferinţei internaţionale cu privire la Pactul Ribbentrop-Molotov şi consecinţele sale pentru Republica Moldova.
– Apropo de conferinţă, care credeţi că vor fi consecinţele sale asupra destinului Basarabiei?
– În primul rând, chiar faptul că s-a desfăşurat aici, la Chişinău, este foarte important pentru noi, românii basarabeni. Pe de altă parte, este greu de prevăzut care vor fi consecinţele, mai ales pe plan intern. Pe plan extern, cred că ea poate însemna începutul procesului de internaţionalizare a chestiunii Basarabiei. Cred că acest lucru ar trebui să ne preocupe în cel mai înalt grad, fiindcă nu ar mai trebui să facem greşelile din trecut, care ne-au pricinuit atâtea necazuri. Mă refer la actul din 27 martie 1918, când s-a votat unirea cu România fără ca condiţiile acestei uniri să fie „coapte”. Consecinţele au fost nefaste pentru viitorul Basarabiei. Acestea au culminat cu ocuparea militară a Basarabiei în iunie 1940.
– În ce mă priveşte, nu cred că acele consecinţe la care vă referiţi ar fi fost mai puţin nefaste dacă nu s-ar fi întâmplat actul din 27 martie 1918. Fiindcă Republica Democrată Autonomă a Basarabiei n-ar fi avut nici o şansă să-şi păstreze nici măcar o brumă de autonomie în faţa tendinţei expansioniste a Rusiei sovietice. Şi, cu siguranţă, ar fi fost transformată în scurtă vreme în republică sovietică, aşa cum s-a întâmplat cu toate celelalte teritorii ocupate de sovietici. Revenind, vreau să vă întreb, totuşi, ce ar trebui făcut pentru evitarea „greşelilor” din trecut?
– Trăgând totuşi nişte învăţăminte din ceea ce s-a întâmplat, cred că acum nu trebuie să ne grăbim în a lua nişte hotărâri pripite. Eu cred că înainte de toate este nevoie ca Republica Moldova să devină o ţară cu adevărat independentă, să fie recunoscută pe plan internaţional ca stat independent şi suveran. Atunci şi hotărârile ce se vor lua vor fi recunoscute de comunitatea internaţională şi nu vor mai putea deveni obiect de dispută. De exemplu, nimeni nu va mai putea contesta voinţa de unire a Republicii Moldova cu România, dacă aceasta va fi dorinţa românilor basarabeni.
– Să sperăm că va veni cândva şi acel moment aşteptat de români, aşa cum au dorit cei din 1918, a căror voinţă a fost exprimată la congresul studenţesc: „Noi de la străini nu mai aşteptăm nimic; toată nădejdea ne-o punem în viaţa la un loc cu toţi fraţii noştri români… Noi vrem o Românie a tuturor românilor”. În ce mă priveşte, cred că acesta este şi sensul adevărat al cuvintelor rostite chiar de dumneavoastră, atunci când aţi afirmat că „drumul pe care am pornit este fără întoarcere”. Şi sunt convins că acest lucru este simbolizat şi de titlul revistei, pe care o văd pe masa dumneavoastră de lucru, „Neamul Românesc”…
– Da, este chiar nr. 1 al acestei reviste, pe care l-am scos de curând de sub tipar. Este într-adevăr revista ce se doreşte a fi o publicaţie a „comuniunii spirituale a românilor de pretutindeni”. Revista s-a născut din dorinţa de a internaţionaliza problema Basarabiei şi pregătirea terenului pentru larga sa recunoaştere internaţională. Sunt semnificative, în acest sens, unele articole precum: „Basarabia”, „Fruntaria României spre răsărit” de Simion Mehedinţi; „Istoria după documente inedite” de Victor Butnaru, „Cuvânt despre Basarabia” de Fănuş Băileşteanu şi „Datoria de român” de Nicolae Lupan etc. Prin această revistă încercăm să atragem pentru cauza noastră, a românilor basarabeni, pe toţi românii, indiferent unde se află ei. Fiindcă numai aşa lupta noastră va fi încununată de succes, iar situaţia Basarabiei se va rezolva odată pentru totdeauna.
– Să dea Dumnezeu să fie aşa, dar repet că situaţia Basarabiei se va putea rezolva, „odată, pentru totdeauna”, aşa cum spuneţi, doar într-un singur fel, anume atunci când şi românii basarabeni vor trăi la un loc cu fraţii lor din România. De altfel, cred că şi dumneavoastră sunteţi convins de acest lucru, altfel nu aţi face ceea ce faceţi, ca jurnalist şi ca român…
Ilie ŞANDRU
(Din vol. „Basarabia iarăşi şi iarăşi”, ediţia a II-a, 2018)
