100 de cărţi pentru Marea Unire (12): De la Lebedev la Lebed – un secol de rusificare în Basarabia! | Informația Harghitei - jurnal independent
sâmbătă , 26 mai 2018
Home » Cultură » 100 de cărţi pentru Marea Unire (12): De la Lebedev la Lebed – un secol de rusificare în Basarabia!
100 de cărţi pentru Marea Unire (12): De la Lebedev la Lebed – un secol de rusificare în Basarabia!

100 de cărţi pentru Marea Unire (12): De la Lebedev la Lebed – un secol de rusificare în Basarabia!

După intrarea Basarabiei în componenţa imperiului rus, în 1812, împotriva românilor basarabeni a început un aprig proces de deznaţionalizare, prin rusificare. În 1867, limba română a fost scoasă din toate programele de învăţământ ale şcolilor, fiind înlocuită cu limba rusă. După câţiva ani, Basarabia a fost declarată gubernie rusească, la fel ca toate celelalte gubernii din cuprinsul imperiului ţarist. Iar pentru a zădărnici definitiv năzuinţele românilor basarabeni spre libertate, Guvernul ţarist a trimis în Basarabia, între mulţi alţi „specialişti în rusificare”, pe episcopul Pavel Lebedev (1871-1882).

Odată cu venirea acestuia, rusificarea începută în 1812 s-a intensificat, iar prigoana împotriva basarabenilor s-a amplificat, prin metode dure: a fost desfiinţată catedra de limba română de la Seminarul Teologic din Chişinău; s-a închis vechea Tipografie Eparhială, ce fusese înfiinţată, în 1813, de mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni; au fost alungaţi aproape toţi preoţii români din parohiile în care slujeau, fiindcă nu ştiau să oficieze slujba în limba rusă; a fost introdusă în fiecare biserică românească „strana rusească”, în care se citea şi se cânta numai în limba rusă etc. Câtă dreptate a avut istoricul N.N. Durnovo, când a scris: „Acestui popor (moldovenesc) i s-a interzis să înveţe în limba sa natală în şcoli, i s-a interzis să se roage lui Dumnezeu în graiul părinţilor săi”.

La toate acestea s-a mai adăugat exilarea în masă a românilor din Basarabia în îndepărtata Siberie. Numai într-un singur an, 855 de familii de ţărani români au fost nevoite să-şi părăsească casele şi pământurile şi să plece pe drumul fără întoarcere spre Siberia, spre a o coloniza.

Aşadar, în urmă cu mai bine de o sută de ani, basarabenilor le-a fost trimis, în calitate de pacificator – a se citi rusificator! – un aşa-zis slujitor al lui Dumnezeu, care nu avea nimic sfânt în el. Un fel de popa Tőkés din zilele noastre!

Apoi, basarabenii l-au avut pe cap pe generalul Lebed, numit la comanda Armatei a XIV-a rusă, tocmai pentru a instaura ordinea şi liniştea pe pământul martirizat al Basarabiei. Generalul Lebed avea nişte idei foarte personale şi originale în legătură cu „pericolul fascist”, reprezentat de tricolorul românesc. Pentru că – zice el – sub faldurile acestuia Armata Română a trecut Prutul în 1941. Dumnealui „uită” – intenţionat, desigur – că în 1940, la 28 iunie, armata rusă a fost cea care a trecut Nistrul, spre a ocupa, prin forţa armelor, Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa, ca urmare a înţelegerii tâlhăreşti dintre Stalin şi Hitler, din 1939.

Nu putem să nu ne întrebăm: ce o fi însemnat oare acea înţelegere dintre cei doi dictatori şi asasini, care a împins omenirea în cel mai distrugător război de până acum, dacă pentru Lebed, tricolorul românesc şi numele generalului Antonescu înseamnă fascism?

Ilie ŞANDRU

(Din vol. „Basarabia iarăşi şi iarăşi…”, ediţia a II-a, 2018)

Comentarii:

comentarii

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*